Când sunt pe stradă… mă tot întreb la ce se gândesc oamenii care mă privesc! Cred că sunt veselă, tristă, supărată? Eu una prea des am văzut feţe atât de posomorâte, crispate, încruntate… Mi-e dor de feţe senine!
Unde sunt feţele senine? Ce s-a întâmplat de nu le mai întâlnim? De ce nu le mai avem? Să fie suferinţa cea care şi-a pus amprenta pe feţele noastre? Să fie îngrijorarea, să fie frica? Sau… câte puţin din toate? Mă gândeam… cât de mult ne strofocăm să facem ceva pentru oameni, dar ne-am întrebat vreodată cât de mult face să ai o faţă senină? Eu una sunt sigură că feţele senine sunt molipsitoare. N-ai cum să nu fii mişcat de seninătatea unei feţe, de seninul din ochi! Nu poţi să rămâi la fel! Şi nu mai spun de acele chipuri pe care parcă se întrezăreşte un zâmbet schiţat.
Probabil ar trebui să ne întrebăm ce stă dincolo de acea faţă crispată, tristă, poate chiar încruntată… Să fie oare de vină greutatea cuvintelor primite, banii puţini, facturile neplătite, oboseala, boala, lipsa dragostei, frământările, întrebările? Câte nu se ascund dincolo de noi… Dar am descoperit cât de adevărate sunt cuvintele lui Solomon: o inimă veselă face faţa senină (Proverbe 15:13).
Atât de mult îmi doresc ca şi inima mea să fie plină de veselie şi să le dăruiesc oamenilor o faţă senină, un zâmbet energizant şi chiar provocarea de a avea… o inimă veselă! Doamne, înveseleşte-mă Tu! Înseninează-mi Tu privirea!
Nu, măştile nu ne vor fi de folos, pentru că lor le lipseşte privirea aceea limpede a ochilor, naturaleţea zâmbetului. Măştile vor fi întotdeauna trădate de lipsa acelei priviri limpezi, iar faptul că dincolo de ele nu stă o inimă veselă, orice strădanie de „lustruire” a seninului este iluzorie.
Deci… inimi vesele pentru feţe senine!
veve
January 12, 2010 at 5:27 pm
….”cate nu se ascund dincolo de noi”…se-ascunde amarul vietii pe care vrand-nevrand il gustam din cupe mari sau mici…cat despre seninatate…poate doar in randurile celor mici s-o mai gasim, a celui copil de dimineata care, in drum spre scoala cineva i-a intins 1 leu iar eu am privit muta asemenea unui martor la seninatatea si bucuria cu care a primit acel ban.m-a privit in ochi, mi-a zambit apoi a disparut…in rest doar fete palide …..
bafta Roxana, sa ai in continuare cele mai inspirate articole.imbratisari de la onesti
Tibi C
January 13, 2010 at 1:47 pm
Minunat Roxana!
Cred că bisericile noastre ar arăta altfel dacă am fi mai puțin vorbitori și mai mult trăitori ai Scripturii.
Alin Cristea
January 17, 2010 at 8:18 pm
Veselia, fie că e vorba de inimă, fie că e vorba de chip, rămîne un subiect delicat, în contextul credinței creștine.
De-a lungul istoriei bisericii, sobrietatea a fost o coordonată importantă a spiritualității creștine.
Nu putem aborda nici subiectul veseliei fără a ține cont de importanța sobrietății, modestiei, a lucrului făcut în ascuns (doar sub ochii divinității), a suferinței ca parametru nelipsit a trăirii creștine (imitarea lui Hristos), după cum nu putem aborda subiectul sobrietății fără a ține cont de modul în care inima și chipul ne sînt înseninate de nădejdea creștină, în ciuda nedreptății vieții și a necazurilor de tot felul.
Nu de inimi vesele avem nevoie, ci de inimi senine. Cred că este o diferență!
Contează prea puțin chipurile noastre.
Contează, esențial, inimile noastre!
Oamenii se uită la ce se vede, Dumnezeu se uită la inimă!
Eu sînt prea puțin interesat de chipuri senine. Mai ales că sînt… molipsitoare.
peteherbalifel94
October 9, 2011 at 4:37 pm
Simply wanna input that you have a very nice site, I love the layout it really stands out.
narcisa
November 15, 2011 at 6:15 pm
si mie imi place sa vad fete vesele. O inima vesele se vede in exterior intr-o fata vesela, … si este cel mai bun medicament pt o inima trista si impovarata! Doamne ajuta-ne pe toti sa avem o inima vesela si senina!