Mi-ar fi plăcut să urc şi eu pe Muntele Măslinilor, să-ţi aud ultimele Tale cuvinte, să primesc binecuvântarea Ta şi totodată încurajarea că mă vei umple de acea putere care Te-a înviat, care Te-a înălţat.

Aş fi vrut să port în mine mărturia şi măreţia faptelor Tale de pe pământ… dar m-am născut cu aproape 2000 de ani după.

Totuşi asta nu mă opreşte să mărturisesc faptul că eşti viu în viaţa mea. Nimic nu mă opreşte să le vorbesc oamenilor despre Tine, despre experienţele mele cu Tine. Nimic nu mă opreşte să privesc la Tine şi să rămân uimită, nimic nu trebuie să mă oprească să te înalţ, să te proslăvesc prin ceea ce spun, prin ceea ce fac, prin ceea ce sunt, prin viaţa mea.

Promisiunile Tale ştiu că nu au fost doar pentru atunci… parfumul lor este proaspăt pentru mine şi mă bucur de puterea pusă în mine, mă simt întărită să Te ştiu lângă mine, mă încurajează să ştiu că sunt în palmele Tale.

Aştept cu nerăbdare desprinderea de pământ, aştept să stau împreună cu Tine pe tronul de slavă promis. Aştept să mă bucur de veşnicia în care Tu eşti şi vei fi proslăvit.

Dar până atunci, vreau  ca inima mea, mintea mea, gura mea… să Te înalţe.

Ştiu… ştiu că îmi pregăteşti un loc acolo,  în ceruri, cu mult drag. Urzeşti cu dragoste şi cu nerăbdare acel loc special, iar îngerii, cu multă forfotă pregătesc ziua de glorie, ziua în care vei reveni, pe acelaşi Munte al Măslinilor, Muntele Înălţării, pe norii cerului, ca un Învingător, ca mirele care vine să-Şi ia Mireasa.

Te-ai smerit atât de mult pe cruce, e o bucurie să Te înălţăm acum, să Te glorificăm, să Te proslăvim. Îţi mulţumim că ai mijlocit şi continui să mijloceşti pentru noi înaintea Tatălui. Mulţumim pentru harul Tău, mulţumim pentru puterea cu care ne umpli. Ne bucurăm că eşti Mijlocitorul nostru, că eşti Marele Preot, că eşti Împărat, înălţat mai presus de orice stăpânire şi putere. Te lăudăm pentru că ai toată autoritatea în cer şi pe pământ, că prin puterea Ta suntem şi noi biruitori! Şi cât de frumoasă este promisiunea…. „Celui ce va birui îi voi da să şadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi am şezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de Domnie”.

E un privilegiu, Doamne, să ne ştim fiii Tăi. E un privilegiu să ştim că ne vei înălţa la ceruri împreună cu Tine. Ne bucurăm de lucrarea Ta, de planul Tău desăvârşit, Mijlocitorule, Mare Preot, Împărat.

Copilul îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat,  întrebă:
- Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine?
Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului:
- E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare.
Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el.
- Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea!
- Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care, daca reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna un om care trăieşte în bună pace cu lumea.

Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe aceasta mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.

A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea.
Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporti unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neaparat ceva rău, ceea ce este neapărat este faptul că ne menţinem pe drumul drept.

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior.

Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.

Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.

Articol dedicat prietenei mele, Kllaudia

Vino să afli care sunt principiile biblice de administrare şi cheltuire a banilor şi care sunt aşteptările lui Dumnezeu legat de atitudinea noastră în ce priveşte banii!

Până la urmă nu e mare lucru să confunzi sau să fii confundat de cineva. Și totuși poate fi… mare lucru!

M-am gândit foarte mult, în ultima vreme, la schimbările pe care trebuie să le fac în viața mea și am întețit focul dorinței de a deveni asemenea lui Cristos. Aveam nevoie de modul de gândire și de viață al lui Cristos pentru a ști cum să trăim, așa că El a fost gata să lase totul pentru a veni pe pământ, de dragul nostru.

Unii ar spune că e imposibil să trăim asemenea lui Cristos, că e mult peste puterile noastre. Dar cine spune că trebuie să ne bazăm pe puterile noastre? Cred că a venit timpul să uităm de noi și să ne amintim de Dumnezeul pe care îl avem. Este oare ceva imposibil pentru El?

Dar până unde trebuie să meargă acest proces al schimbării, până unde ar fi de-ajuns? Sau cât de mult am putea ajunge să semănăm cu Cristos? Până la urmă suntem oameni și poate ar trebui să fie o diferență între noi și El. Și, oricum, nimeni nu ar putea să trăiască așa cum a trăit Cristos – s-ar grăbi mulți să spună.

O întrebare mai corectă ar fi cât de mult sunt dispus să mă las transformat, cât de mult doresc o viață asemănătoare cu cea a lui Cristos? La ce sunt dispus să renunț? Și, dacă privim așa lucrurile, vom vedea că asemănarea noastră cu Hristos ar deveni tot mai vizibilă.

Și vă propun un nou exercițiu de imaginație: ce credeți că s-ar întâmpla dacă am fi dispuși să renunțăm la noi înșine, dacă ne-am lăsa transformați și schimbați atât de mult de Cristos, dacă înainte de orice ne-am dori voia Lui și o asemănare tot mai mare, am putea ajunge – spus în mod plastic – să fim confundați cu Cristos? Or cel puțin… cei din jur să ajungă să spună despre noi: dacă Isus ar fi trăit pe pământ în 2012 … cam așa ar fi arătat, așa s-ar fi purtat, așa ar fi trăit…

Deși pare aproape imposibil, putem să ne dorim și să facem tot ce ne stă în putință să trăim într-un mod asemănător lui Critos. Și chiar dacă nu vom fi confundați cu El, cel puțin să-i facem pe cei din jur să se gândească la El și să vadă dincolo de cuvintele, faptele și atitudinile noastre dorința de a fi și de a trăi asemenea lui Cristos.

Mărturisesc că m-au frapat unele sondaje prin care era punctat faptul că tot mai mulți oameni, în zilele noastre, cred că dacă Isus ar fi trăit în aceste vremuri, ar fi ceva mai îngăduitor în privința anumitor păcate. Rămân cu impresia că tindem să-L transformăm pe Cristos în funcție de valorile noastre, vrem să-L cobrâm la nivelul nostru… dar uităm că la Dumnezeu păcatul a rămas păcat și sfințenia sfințenie. Încercăm să-L facem pe Cristos asemenea nouă (de parcă am putea să facem asta) în loc să luptăm și să perseverăm în a deveni noi… tot mai mult asemenea Lui.

Așadar schimbare, schimbare și iar schimbare, până când vom semăna tot mai mult cu Cristos!