RSS

49 de „motive” pentru care îl apreciem pe pastorul nostru, Tiberiu Ciubotari

Tibi Foto

  1. Vă iubim pentru că dumneavoastră ne-ați iubit mai întâi, necondiționat!
  2. Vă apreciem dedicarea cu care ați făcut orice lucru întotdeauna!
  3. Vă admirăm pentru creativitatea cu care v-a înzestrat Dumnezeu!
  4. Vă apreciem pentru că ați fost pentru noi un adevărat model de trăire!
  5. Vă admirăm pentru că sunteți un iubitor de cuvinte și Cuvânt!
  6. Vă suntem recunoscători pentru atâtea momente în care ne-ați fost o mare încurajare, poate singura!
  7. Vă admirăm pentru punctualitate și pentru măsura îndoită de bun simț!
  8. Vă apreciem pentru abilitățile scriitoricești și că ne-ați lăsat deja câteva „comori” prețioase pentru noi!
  9. Vă admirăm pentru entuziasmul cu care trăiți!
  10. Vă prețuim pentru că sunteți un mentor desăvârșit!
  11. Vă iubim pentru că sunteți un făuritor de pace!
  12. Vă apreciem pentru că ne-ați îmbrățișat cu drag și fervoare!
  13. Vă suntem recunoscători pentru că ne-aţi învăţat să nu renunţam să luptăm, dar să renunţăm la noi înşine şi la ce nu ne e de folos!
  14. Vă prețuim pentru că v-ați plecat genunchii pentru noi iar și iar!
  15. Vă apreciem pentru că întotdeauna v-ați făcut timp pentru noi!
  16. Vă prețuim pentru că ne-ai înconjurat mereu cu multă dragoste!
  17. Vă admirăm pentru bucuria pe care o emanați!
  18. Vă prețuim pentru că ne-ați oferit o altă perspectivă asupra vieții şi anotimpurilor ei!
  19. Vă iubim pentru că ne-ai căutat cu dragoste… când alții nu au făcut-o!
  20. Vă prețuim pentru că Îl iubiţi pe Domnul şi ne-aţi desluşit şi nouă dragostea de El!
  21. Vă admirăm pentru că aţi ales să trăiţi la înălţimea aşteptărilor lui Dumnezeu!
  22. Vă iubim pentru că ne-aţi învăţat să ne punem toată încrederea în Domnul!
  23. Vă prețuim pentru că L-aţi lăsat pe Dumnezeu să fie Dumnezeu în viața dumneavoastră!
  24. Vă suntem recunoscători că ne-ați fost un adevărat sprijinit în momente grele!
  25. Vă prețuim pentru că ne-ți lăsat să descoperim comorile de înțelepciune ascunse în vistieria sufletului!
  26. Vă suntem recunoscători că ați ales să luptaţi împreună cu noi în luptele vieţii!
  27. Vă mulțumim că ne-ați ascultat cu interes și răbdare!
  28. Vă apreciem că ne-ați înțeles și nu ne-ați judecat!
  29. Vă suntem recunoscători că ne-ai arătat Calea spre cer!
  30. Vă mulțumim pentru că ne-aţi învăţat dependenţa de Domnul!
  31. Vă apreciem pentru că ne-aţi privit mereu cu prețuire!
  32. Vă suntem recunoscători pentru că de atâtea ori ne-aţi pus pe noi pe primul plan!
  33. Vă apreciem pentru sfaturile pline de înțelepciune!
  34. Vă mulțumim că aţi crezut în noi (adesea mai mult decât am făcut-o noi înşine)!
  35. Vă apreciem pentru că ne-aţi susţinut în planurile şi dorinţele noastre!
  36. Vă suntem recunoscători pentru că ne-aţi adus pe drumul cel bun iar şi iar!
  37. Vă apreciem pentru că ne-aţi învăţat să ne preţuim unul pe altul și unii pe alţii!
  38. Vă admirăm pentru că ne-aţi fost un exemplu în multe privinţe!
  39. Vă apreciem pentru că ne-aţi învăţat compasiunea şi să-i punem pe cei din jur mai presus de noi înşine!
  40. Vă prețuim pentru că ne-aţi învăţat să răbdăm şi să aşteptăm ajutor de la Domnul!
  41. Vă apreciem pentru că nu ne-aţi dispreţuit, jignit sau desconsiderat!
  42. Vă iubim pentru că ne-aţi învăţat ce înseamnă cu adevărat familia!
  43. Vă suntem recunoscători pentru că ne-aţi învăţat Să Îl iubim pe Dumnezeu cu fiecare por al sufletului!
  44. Vă apreciem pentru că ne-aţi învăţat să avem valori și priorități!
  45. Vă admirăm pentru felul în care ați știut să ne apropiați unul de altul!
  46. Vă apreciem pentru că ați făcut o prioritate din a studia Biblia și apoi ne-ați motivat și pe noi să stăm în Cuvânt!
  47. Vă iubim pentru că am văzut în dumneavoastră un vizionar și un deschizător de drumuri!
  48. Vă suntem recunoscători pentru tot ce ați investit în noi și în cei din jur!
  49. Vă prețuim pentru că ne-aţi ajutat să devenim Oameni şi ne-aţi legat inima de cer!

Ani miunaţi, pe măsura Celui al Cărui nume este „Minunat”!

Bogdan şi Roxana Popovici

 
2 Comments

Posted by on August 23, 2016 in Suvenir din condei

 

„E o greşeală să judeci pe oameni după toane.”

HDHuT.BlogSpot.com (14)

Sufletul omului trece prin diferite stări; oricare din noi e uneori bine dispus, alteori abătut; nu poate fi întotdeauna la fel.
E o greşeală să judeci pe oameni după toane. Uneori trebuie să treacă timp până să-i înţelegi pe oameni!
Rabindranath Tagore

 
Leave a comment

Posted by on January 10, 2016 in Ceaşca vieţii

 

Întrebări

questions (1)Un om nu a mers prea departe dacă a ajuns să recunoască acest adevăr elementar: că există un Dumnezeu.
Întrebarea următoare ce ar trebui să şi-o pună însă, este: În ce relaţii sunt eu cu acest Dumnezeu?

Ce gândeşte Dumnezeu despre mine?

Ce intenţii are El cu mine?

Pentru ce m-a creat şi pentru ce m-a lăsat în viaţă până în clipa aceasta?
Richard Wurmbrand

 
 
Image

Astăzi

10660327_1001129253258912_3706618037637077049_n

 
Leave a comment

Posted by on January 1, 2016 in Află mai mult

 
Image

Life is like a book

946112_1003140526391118_7006407359370076130_n

 
Leave a comment

Posted by on December 31, 2015 in Exerciţiu de imaginaţie!

 

Mahmureala zilelor noastre

SONY DSCAzi – în calendarul orthodox – se sărbătoresc cei 40 de mucenici. E interesant de ştiut povestea din spate a celor 40 de soldaţi care nu s-au dezis de Hristos, ba chiar au fost gata să îşi dea viaţa pentru El. Însă ceea ce umbreşte amintirea unui gest (pe care mulţi dintre noi nu l-ar face niciodată) este un obicei pe care nu-l voi considera potrivit şi nici de folos. Iată ce am citit în dimineaţa aceasta: „Obiceiul de a bea de Mucenici 40 sau 44 de pahare cu vin, la începutul anului agrar, este o reminescenţă a sărbătorilor bahice ale Antichităţii. Oamenii credeau că vinul băut de Măcinici se transformă, de-a lungul anului, în sânge şi putere de muncă.” (întreg articolul, interesant de altfel: http://www.mediafax.ro/cultura-media/crestinii-ii-sarbatoresc-luni-pe-sfintii-40-de-mucenici-13952816)

Nu vreau să mă opresc aici şi nici nu mi-am propus să arăt cu degetul înspre careva, ci doar să stârnesc niscaiva semne de întrebare. Pentru anul acesta mi-am dorit foarte mult claritate în toate domeniile vieţii mele, o minte limpede, netulburată mai ales de anumite soiuri de gânduri… Iar dorinţa aceasta a pornit de la o concluzie pe care am considerat-o cel puţin evidentă. De multe ori cred că nu mai ştim încotro ne e drumul, nu ştim când să ne mai oprim, suntem stăpâniţi de o veselie falsă, indusă şi neînţeleasă. Ne lipseşte claritatea minţii, o perspectivă certă, corectă, limpede şi desluşită asupra vieţii. Seninul din suflet este acoperit cu nori de îngrijorări, oboseală şi tristeţe. Nu mai ştim să ne bucurăm, nu mai ştim să ne bucurăm de rutina vieţii. Şi când spun rutină, mă gândesc în mod specific la lucrurile mărunte pe care le facem zilnic alături/împreună cu cei dragi.

Trăim într-o mahmureală, într-o îmbătare cu apă rece, o lume fantastică, imaginată de noi, unde minţile ne sunt amorţite de „tărie”, tăria cu care satan ne umple nu doar gurile, ci şi minţile. Adesea suntem luaţi de iureşul lumii în care trăim, nu mai ştim când sau unde s-au dus anii şi nu ne mai este la fel de limpede visul şi gândul veşniciei. M-am întrebat de ce… şi unul dintre motive a fost – consider eu – că atunci când ni s-a umplut paharul, n-am ştiut să ne vărsăm amarul în faţa lui Dumnezeu, ci ne-am băut singuri fierea, amarul, plângându-ne de milă (ca şi când doar noi am fi neînţeleşi, doar noi suferim). Pentru o minte limpede, pentru o viziune clară, o perspectivă senină, desluşită… este nevoie să ieşim din această stare de ameţeală şi amorţeală, de ceaţă. E nevoie să mergem pe propriile picioare, să hotărâm pentru noi (mai cu seama în privinţa a ceea ce gândim/credem), nelăsându-i pe alţii să ne dicteze cum să trăim, ci trecând totul prin filtrul personal (acordat cu cel al scripturii), luând viaţa în piept şi fiind gata să luptăm cu toată puterea.

Mă tem că nu întotdeauna suntem gata să plătim preţul, să facem tot ce ne stă în putere. Mă tem că există momente când nici măcar nu ne deranjează ceaţa care ne înconjoară. Mă mai tem că realizăm că ştim puţin – ca dovadă ceaţa în care trăim – dar nici nu suntem gata să oferim timp pentru a face lumină în toate cotloanele sufletului.677_1painter_bg_brsh_final_web

Şi dacă am ajuns unde am ajuns, este numai vina noastră. Putem fi afectaţi în multe feluri, însă nimeni nu poate să ne forţeze să gândim altceva decât hotărâm. Aşa că dorinţa mea este să vă doriţi din plin acea claritate şi limpezire de care cu toţii avem atât de mare nevoie. Prindeţi curaj. Nu mai lăsaţi cârma vieţii pe mâinile altora, risipiţi orice nor şi bucuraţi-vă din plin de seninatate şi claritate!

 
1 Comment

Posted by on March 9, 2015 in Ceaşca vieţii

 

(Re)trăirile noastre 2

images (4)Îmi amintesc de acel cântec din copilărie: „Mintea ta e ca o moară care macină mereu/Gânduri bune, gânduri rele ştii doar tu şi Dumnezeu”. Şi refrenul suna aşa: „Păzeşte-ţi mintea că doar prin ea/Ai viaţă bună sau viaţă rea”. Şi versurile continuă. Viteza cu care mintea noastră dă naştere unor gânduri, felul în care le selectăm sau nu, modul în care ne lăsăm mintea umplută de fel şi fel de îngrijorări determină cum ne trăim viaţa. Când retrăim scenariile închipuite, pe lângă faptul că pierdem timp preţios, mai pierdem şi starea de bine şi, aşa cum spuneam, prezentul ne este umbrit: adică în loc să ne bucurăm de ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, de ceea ce avem, de sănătate, de cei dragi, de micile bucurii ale vieţii, noi pierdem momente preţioase, pierdem esenţialul… gândindu-ne la ceva ce s-ar putea întâmpla.

Poate că, dacă ne-am focaliza mai mult pe credinţa pe care o avem pentru a fi mereu proaspătă şi crescândă şi-am fi permanent preocupaţi de asta, n-am mai avea timp de pierdut îngrijorându-ne şi retrăind scenarii închipuite. Astfel că a venit timpul să uităm de îngrijorări şi să-i dăm credinţei locul potrivit în viaţa noastră.

Când vine vorba de persoanele din jurul nostru, trebuie să recunoaştem că nu ne place când le vedem că se plâng de trecut, de cât de greu le-a fost de-a lungul vieţii, dar ne-ar plăcea să îi auzim pe oameni recunoscători pentru ceea ce au, pentru ceea ce le oferă Dumnezeu în prezent.

Cu siguranţă la fel gândesc şi ceilalţi despre noi. Se aşteaptă să fim bucuroşi, mulţumiţi şi recunoscători pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem. Ar trebui, aşadar, să învăţăm cum şi când să conjugăm acest verb la persoana I singular, mai cu seamă forma negativă!images (3)

Doamne, ajută-mă să nu retrăiesc momente din trecutul meu care mă întristează şi mă ţin departe de Tine, dar ajută-mă să nu uit niciodată că mi-ai fost alături în fiecare clipă şi să nu uit lecţiile de viaţă primite… pentru a trăi mai frumos!

 
1 Comment

Posted by on December 8, 2014 in Află mai mult