Posted in Ceaşca vieţii

E timpul să avem încredere în Dumnezeu

Te îngrijorezi vreodată? Şi eu! Încă… de foarte multe ori. Foarte des mi se întâmplă să-mi fie greu să am o credinţă atât de mare încât să las lucrurile pe mâinile lui Dumnezeu, în controlul Lui, încă din primul minut. Adesea mă cam „târguiesc” cu El: să-i las Lui problema mea, să nu i-o las, să-L las pe El să se ocupe de situaţia prin care trec, să nu-L las…

Mi-e destul de greu uneori să-L las pe El să acţioneze încă din primul moment. Iată unul dintre capitolele vieţii mele unde încă mai am multe lupte de dus. Încă învăţ.

Dar ştii ce-am realizat? Că atunci când credinţa mea este prea măruntă de a lăsa problema mea în seama lui Dumnezeu, e ca şi cum încerc să-I ţin mâna lui Dumnezeu, nu-L las să mă ajute, nu-L las să se implice în viaţa mea, deşi El îşi doreşte asta atât de mult! Cât despre lucruri imposibile, la Dumnezeu nimic nu este imposibil! Ştim asta, nu?

Da, asta facem de fiecare dată când nu-L lăsăm să lucreze în viaţa noastră. Îi ţinem mâna şi, până nu are acceptul nostru, El nu va face nimic peste voinţa noastră, pentru că aşa este Dumnezeu, nu cum suntem noi, cei care intrăm cu bocancii în vieţile oamenilor. Nu. El aşteaptă ca noi să luăm hotărârea să-L lăsăm să se implice în viaţa noastră. Aşteaptă fărâma de credinţă din partea noastră. Aşteaptă… să-i spunem doar „te rog, ajută-mă!”

Mă întreb cât timp trebuie să mai treacă pentru a ajunge să încetăm să mai ţinem mâna lui Dumnezeu, pentru a crede că vrea să ne ajute, că poate să o facă şi chiar abia aşteaptă să o facă… De cât timp mai este nevoie până se vor schimba lucrurile?

Eu una recunosc că adesea am căzut în capcana îngrijorărilor… Continue reading “E timpul să avem încredere în Dumnezeu”

Posted in Ceaşca vieţii

Ziua 5. Redefinirea vieţii

Iată-ne în cea de-a cincea zi în care încercăm o redefinire a vieţii. Am privit viaţa în ansamblu, ne-am întrebat cine suntem (respectiv cine suntem în Hristos), ne-am întrebat dacă Îl cunoaştem suficient de bine pe Dumnezeu şi am luat hotărârea de a ne pune la dispoziţia Lui. Ce-a mai rămas? Sunt atât de multe domeniile vieţii şi se cere o analiză profundă a fiecăruia, în detaliu.

Poate că gândurile, chiar experienţele din această săptămână ne vor provoca să continuăm procesul redefinirii vieţii…

Dar mai sunt nişte decizii de luat referitor la modul de viaţă pe care îl vom adopta. Eu una mereu îmi repet că nu trebuie să trăiesc pe măsura puterilor mele, pe măsura a ceea ce ştiu sau pot să învăţ, nu bazându-mă (doar) pe cei din jur (prieteni, familie, rude).

Toate acestea sunt limitate! Iată de ce este vital să-mi lărgesc viziunea şi să aleg să trăiesc pe măsura dragostei, a puterii şi a harului lui Dumnezeu.

Da, Doamne, vreau să învăţ să trăiesc după aşteptările Tale, păşind pe urmele Tale, mergând după planul Tău, după indicaţiile date de Tine şi bazându-mă pe resursele care vin din Tine. Dă-mi putere să fac asta în fiecare clipă a vieţii mele.

Ştiu că dacă las viaţa mea, pe mine… în mâinile Tale, Tu poţi să-mi redefineşti viaţa, poţi să-mi zideşti o inimă nouă, Tu poţi să faci din dărâmăturile din sufletul meu un templu viu, care să Te onoreze… Mă las transformată de mâinile Tale, cu încredere… şi recunoştinţă. Continue reading “Ziua 5. Redefinirea vieţii”

Posted in Ceaşca vieţii

Ziua 4. Redefinirea vieţii

Mai întâi de toate, Dumnezeu aşteaptă disponibilitatea noastră. Planurile, soluţiile şi chiar mijloacele vin de la El. Noi trebuie doar să ne punem la dispoziţia Lui, să Îl lăsăm să ne folosească. Doar că această punere la dispoziţie trebuie să fie 100%.

E interesantă maniera de lucru a lui Dumnezeu. E dispus să ofere totul, pune la dispoziţie toate resursele de care este nevoie şi nu cere decât puţină disponibilitate, adică puţin din voinţa noastră şi puţin din timpul nostru.

Consider că nu putem vorbi de o redefinire a vieţii ­– reală şi eficientă – dacă nu luăm în calcul şi capitolul disponibilitate. Aşa că putem să profităm de acest prilej ca sa ne întrebăm când a fost ultimul moment în care ne-am pus la dispoziţia lui Dumnezeu şi, dacă am făcut-o, a fost disponibilitate 100%, fără să murmurăm că e prea greu, că e prea mult?

Doamne, aleg să mă pun astăzi la dispoziţia Ta. Ştiu că au fost multe momente în care nu am fost gata să merg până la capăt, să rămân la dispoziţia Ta, ştiu că au fost multe momente în care am crezut că este împovărător, că este prea greu pentru mine ceea ce ai ales, dar astăzi vreau să învăţ să nu mai pun condiţii, să nu mai murmur, ci – cu bucurie – să mă pun la dispoziţia Ta.

Iar dacă vor fi momente în care nu voi înţelege de ce unele poveri vor fi prea grele, Te rog să-mi vorbeşti şi să-mi dai Tu puteri ca să merg mai departe, până la capăt. Şi dacă tot nu voi înţelege de ce doare uneori… te rog să mă sprijini cu braţul Tău cel puternic, să-mi întăreşti şi credinţa şi să rămân astfel la dispoziţia Ta, pentru totdeauna…

Aminteşte-mi, aşa cum mi-ai vorbit de curând, că aceeaşi putere cu care L-ai înviat pe Isus din morţi, aceeaşi putere mi-o pui la dispoziţie pentru a trăi o viaţă plină de biruinţă, în fiecare zi!

Posted in Ceaşca vieţii

Ziua 3. Redefinirea vieţii

Dacă zilele trecute ne întrebam cum arată viaţa noastră, ne întrebam cine suntem şi chiar cine suntem în Hristos, este vital să ne întrebăm dacă ştim cu adevărat cine este Dumnezeu.

La provocarea „Prezintă-mi Dumnezeul tău, vorbeşte-mi despre El”, mulţi răspund… „Ştiu despre Dumnezeu că este bun, drept, milos, iertător” şi lista continuă cu lucruri atât de vagi… E ca şi cum suntem întrebaţi despre unul dintre membrii familiei şi răspundem „ştiu că, printre altele, mai face mâncare, merge în fiecare zi la serviciu, seara este acasă şi e posibil să aibă examen de bacalaureat anul acesta”. Cam aşa sună, de multe ori, felul în care vorbim despre Dumnezeu. Îl prezentăm ca pe o persoană cu care avem sau am avut cândva de-a face şi ştim câte ceva despre El. Însă atunci când vine vorba despre oameni cu adevărat pasionaţi de cer, simţi lucrul acesta până şi din primele lor cuvinte: „lasă-mă să-ţi vorbesc despre Dumnezeul meu”, „astăzi, Dumnezeu m-a copleşit prin cuvintele Lui”, „azi am descoperit la Tata că”… E imposibil să nu descoperi în spatele acestor cuvinte un Dumnezeu personal!

Iată ca a venit momentul să ne redefinim imaginea Dumnezeului nostru. Cu siguranţă sunt trăsături pe care le-am trecut cu vederea, faţete ale caracterului Său cărora nu le-am dat suficientă importanţă. Este vital să prezentăm celor din jur un Dumnezeu „complet”, adică trebuie să le prezentăm imaginea completă a Dumnezeului nostru, nu doar părţi din El (poate doar cele care ne-au mişcat cel mai mult). Dar pentru asta trebuie să-L cunoaştem cât se poate de mult, în profunzime. Iată de ce este nevoie să dăm zilnic din timpul nostru pentru a ne cunoaşte Dumnezeul, pentru a şti cu adevărat CINE ESTE EL, descoperind aceasta din relaţia noastră cu El şi nu doar de la alţii sau doar din cărţi. Altfel, suntem – aşa cum spun adesea – ca şi cum am decupa mereu câte ceva din Dumnezeu, prezentându-le oamenilor doar părţi care ne-au impresionat mai mult sau care credem că pe ei i-ar impresiona mai mult.

Duminica trecută am fost atât de marcată de mesajul lui A. C. Printre altele, în predica sa, el spunea cam aşa: atât de mult ar trebui să facă parte din mine Scriptura, atât de mult ar trebui să stau în Scripturi încât să ajung  să nu mai ştiu care e Scriptura şi care sunt eu… să asimilez atât de mult din ea încât să devenim una…

Vă mărturisesc că de atunci numai la asta mă gândesc, numai despre asta vorbesc… şi înţeleg că acesta este singurul mod de a-L cunoaşte mai bine pe Dumnezeu. Este singurul mod şi nu este doar datoria noastra, dar ar trebui să fie mai mult decât atât… cea mai frumoasă şi preţuită preocupare a noastră. Doar aşa putem ajunge să le vorbim oamenilor despre  un “Dumnezeu complet”, nu doar despre un Dumnezeu care e doar bun şi iubitor, ci şi drept, nepărtinitor, care urăşte păcatul.

Duminica trecută am fost atât de marcată de mesajul lui A. C. Printre altele, în predica sa, el spunea cam aşa: atât de mult ar trebui să facă parte din mine Scriptura, atât de mult ar trebui să stau în Scripturi încât să ajung  să nu mai ştiu care e Scriptura şi care sunt eu… să asimilez atât de mult din ea încât să devenim una… Continue reading “Ziua 3. Redefinirea vieţii”

Posted in Ceaşca vieţii

Ziua 2. Redefinirea vieţii

De ieri am început să ne punem problema redefinirii vieţii. Când vrem o viaţa trăită cu adevărat pentru Dumnezeu, lucrurile se schimbă. Aşa că trebuie să luăm fiecare domeniu pe rând şi să începem acest proces al schimbării.

Primul pas e întrebarea CINE SUNT EU? Societatea, anturajul, păcatul ne fac să uităm cine suntem sau, cel puţin, determină o imagine distorsionată a ceea ce suntem. Unii se întreabă dacă mai contează cine suntem. Eu aş zice ferm că da, contează. Contează cine suntem în proprii ochi, contează cine suntem în ochii celor din jur, contează cine suntem în Hristos…

Contează cine suntem… în fiecare moment al vieţii şi e important să trăim fără măşti, fără să ne prefacem, fără să afişăm o altă persoană, fără să jucăm un rol. Asta îşi doreşte Dumnezeu de la noi. Să fim ceea ce suntem. Iar dacă ceea ce suntem nu ne mulţumeşte, atunci să investim în noi, să ne lăsăm transformaţi, modelaţi, ajustaţi! Dacă valorile noastre nu sunt valorile lui Dumnezeu, dacă gândurile noastre nu sunt gândurile Lui, dacă trăsăturile caracterului nostru nu sunt asemenea alor Lui, atunci tragem semnalul de alarmă, spunem: « PÂNA AICI! » şi începem procesul schimbării, lăsându-L pe Dumnezeu să facă toate schimbările necesare. Am scris de curând despre delicateţea lui Dumnezeu. Sunt sigură că transformarea noatră va fi făcută în modul cel mai delicat şi vom vedea dragostea Lui în fiecare moment al transformării noastre. Continue reading “Ziua 2. Redefinirea vieţii”

Posted in Ceaşca vieţii

Ziua 1.Redefinirea vieţii

La începutul acestei săptămâni am ales să vin cu o provocare căreia sper să-i daţi curs, provocarea de a ne redefini viaţa.

Poate că în ultima vreme am patinat pe un anumit domeniu al vieţii noastre şi ne-am concentrat atenţia asupra unor detalii, fiind gata să ajustăm sau să îmbunătăţim anumite aspecte. Însă de data aceasta aş vrea să luăm toate domeniile vieţii pe rând, să căutăm să le înţelegem, să le evaluăm şi să fim dispuşi să dăm tot ce se poate pentru a ne bucura de o viaţă din abundenţă.

Aşa că prima întrebare care se stârneşte în mine este: cum arată viaţa mea? Sunt eu mulţumită de felul în care arată? Mai sunt domenii care pot fi îmbunătăţite? Unde eşuez de obicei? Ce trebuie să decupez din viaţa mea, care sunt acele lucruri care nu-mi dau linişte? Este viaţa mea o expresie a dragostei lui Dumnezeu, a caracterului Său? Cum am trăit până acum, cum vreau să trăiesc de acum încolo? Îl onorează pe Dumnezeu viaţa mea? Care este măsura vieţii mele? Ce anume mă motivează să trăiesc o altfel de viaţă?

Ce spun eu, dar… ce spun cei din jur despre viaţa mea? Dacă aş întreba 10 persoane (dintre cei din familie, biserică, prieteni şi colegi de muncă sau şcoală) ce părere au despre modul meu de viaţă, despre principiile mele, despre valorile în care cred, ce-ar spune despre mine? Cred că am face bine să plecăm urechea înspre cei din jurul nostru, pentru a înţelege cum ne văd ei, care e perspectiva văzută din afară..

Ce spun eu, ce spun cei din jur, dar… ce spune Dumnezeu despre viaţa mea?

Richard Wurmbrand spunea… că nu contează care este părerea noastră despre Isus, ci care este părerea Lui despre noi! M-au pus pe gânduri aceste cuvinte… Continue reading “Ziua 1.Redefinirea vieţii”

Posted in Sertar cu mărunţişuri

Principiul narcisei galbene

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori să-mi spună:

– Mamă, trebuie să vii să vezi narcisele galbene înainte ca vremea lor sa treacă!

Eu doream acest lucru, dar era un drum de două ore cu maşina de la Lagună la lacul Vârful Sageţii. Când fiica mea a sunat a treia oară, i-am promis că voi merge joia viitoare. În acea zi însă, timpul s-a răcit dintr-o dată şi a plouat.

Dar promisesem, aşa că am mers acolo. Când, în sfârşit am păşit în casa lui Carolyn şi i-am salutat şi îmbrăţişat pe ea şi pe nepoţii mei, am spus:

– Carolyn, lasă narcisele galbene. Timpul este nefavorabil, sunt nori şi ceaţă, aşa că nu exista nimic în lumea aceasta care să mă facă să mai conduc câţiva kilometri!

Fiica mea a zâmbit şi, cu mult calm, a spus:

– Noi conducem pe vremea asta, mamă.

– Ei bine, nu merg nicăieri până nu se face timp frumos.

Am crezut ca am fost destul de convingătoare.

– Sper însă că mă vei duce la service ca să-mi ridic maşina, a spus fiica mea.

– Cât de departe trebuie să mergem?

– Câteva străzi. O să conduc eu, sunt obişnuită cu asta.

După câteva minute, am întrebat-o:

– Unde mergem? Ăsta nu e drumul spre service.

– Mergem spre narcisele galbene. Carolyn a zâmbit.

– Carolyn, am spus eu cu asprime în glas, te rog să întorci.

– Linişteşte-te, mamă. Nu-ţi vei ierta niciodată dacă pierzi această experienţă.

După aproximativ 20 de minute am intrat pe o străduţă pietruită şi am văzut o biserică mică. Mai încolo, pe partea bisericii, am văzut scris cu litere de mână: “Grădina narciselor galbene”. Am coborât din maşină şi am mers în urma lui Carolyn în jos, pe cărare. Apoi cărarea a cotit şi când am ridicat privirea am rămas mută de uimire.

Înaintea mea se afla cea mai minunată imagine. Arăta de parcă cineva luase un butoi uriaş de aur şi îl revărsase peste piscul şi versanţii muntelui. Florile au fost plantate în maiestuoase vârtejuri, minunate fâşii şi rânduri portocaliu închis, albe, galben ca lămâia, roz-portocaliu, galben ca şofranul şi galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantată ca un grup, aşa că s-au învolburat şi au înflorit ca nişte râuri cu tonalităţi cromatice unice. Erau 5 acri de flori.

– Dar cine a făcut asta, am întrebat-o pe Carolyn?

– O femeie. Ea locuieşte aici, pe proprietate. Aceea este casa ei.

Carolyn mi-a indicat o casa mică şi modestă în mijlocul acelui ţinut. Am mers către casă. Pe un zid am văzut un afiş. “Răspunsuri la întrebările pe care ştiu ca ţi le pui” era titlul. Continue reading “Principiul narcisei galbene”