RSS

Monthly Archives: December 2013

Nu descuraja!

Cu toţii avem momente, în viaţă, în care ne luptăm din răsputeri să facem faţă situaţiilor, să rămânem în picioare, să păstrăm în noi bucuria şi încrederea neatinse. Lupta e acerbă, trebuie dusă continuu, susţinut, altfel… orice moment care vădeşte lipsă de atenţie poate să ne aducă în punctul de a dezerta, de a claca, de a renunţa.

Cu siguranţa luptele sunt pentru unii mai grele şi pentru alţii mai uşoare. Oricum, fiecare avem o măsura a noastră de a purta lupte, poveri. N-aş vrea să se înţeleagă că mă plâng de vreo situaţie anume, de vreo luptă, dar nici că viaţa mea e lipsită de inadvertenţe. Vreau, de fapt, să ajung la un punct foarte important: acela al „contribuţiei celorlalţi”. Cu alte cuvinte, la influenţa celor din jurul nostru.

Uneori facem faţă cu brio luptelor şi obstacolelor de zi cu zi şi mergem înainte cu fruntea sus, dar ne dăm seama că de unde sau când ne aşteptăm mai puţin apare câte o persoană care ne descurajează (poate chiar având o intenţie bună). Tendinţa oamenilor este să creadă că aceleaşi principii se aplică tuturor, că adevărurile lor sunt general valabile, că toţi trec prin aceleaşi situaţii şi că inevitabil se va ajunge la eşec sau, cel puţin, în acelaşi punct în care au ajuns şi ei, cândva. Şi fie direct fie voalat ni se atrage atenţia că nu luptăm suficient de bine, că nu vom rezista, că greşim, că nu ştim sau nu realizăm anumite pericole sau anumite întorsături pe care le pot lua unele situaţii.

Recunosc că am trecut de foarte multe ori prin momente când am făcut eforturi susţinute să fiu puternică, să fiu plină de bucurie, să ţin fruntea sus şi am fost afectată de reacţiile unor oameni din jur. Şi mi-am dat seama cât de greu este să lupt şi cât de uşor mă pot descuraja de la o jumătate de cuvânt, din cauza unei reacţii sau păreri mai mult sau mai puţin veridice.

În aceeaşi măsură, cred că trebuie să plecăm urechea la sugestiile şi sfaturile celor din jur. Totuşi cred că fiecare vorbă trebuie să o cântarim pe cântarul propriu, cu măsura noastră şi deciziile pe care le luăm să fie ale noastre. Nu consider că alţii ar trebui să decidă pentru noi şi, de asemenea, nimeni nu poate să estimeze de ce suntem în stare, cum vom reacţiona, cum vom parcurge anumite porţiuni de drum.

Astăzi aleg să îmi analizez relațiile cu cei din jur ca nu cumva să mă număr și eu printre cei care au obicceiul de a descuraja, de a dărâma. Pe de altă parte mă întreb dacă nu cumva și lipsa încurajărilor s-ar putea traduce tot prin descurajare.

Când ne bazăm pe puterea și promisiunile lui Dumnezeu, cred că orice obstacol poate fi depășit, orice luptă poate fi dusă până la capăt… cu fruntea sus. Totuși, ne-ar fi mai ușor dacă n-ar fi și persoane care să ne descurajeze și să ne tragă în jos, nu-i așa?

Așadar nu (mă/vă/îi) descurajaţi!

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on December 12, 2013 in Ceaşca vieţii