RSS

(Re)trăirile noastre 2

08 Dec

images (4)Îmi amintesc de acel cântec din copilărie: „Mintea ta e ca o moară care macină mereu/Gânduri bune, gânduri rele ştii doar tu şi Dumnezeu”. Şi refrenul suna aşa: „Păzeşte-ţi mintea că doar prin ea/Ai viaţă bună sau viaţă rea”. Şi versurile continuă. Viteza cu care mintea noastră dă naştere unor gânduri, felul în care le selectăm sau nu, modul în care ne lăsăm mintea umplută de fel şi fel de îngrijorări determină cum ne trăim viaţa. Când retrăim scenariile închipuite, pe lângă faptul că pierdem timp preţios, mai pierdem şi starea de bine şi, aşa cum spuneam, prezentul ne este umbrit: adică în loc să ne bucurăm de ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu, de ceea ce avem, de sănătate, de cei dragi, de micile bucurii ale vieţii, noi pierdem momente preţioase, pierdem esenţialul… gândindu-ne la ceva ce s-ar putea întâmpla.

Poate că, dacă ne-am focaliza mai mult pe credinţa pe care o avem pentru a fi mereu proaspătă şi crescândă şi-am fi permanent preocupaţi de asta, n-am mai avea timp de pierdut îngrijorându-ne şi retrăind scenarii închipuite. Astfel că a venit timpul să uităm de îngrijorări şi să-i dăm credinţei locul potrivit în viaţa noastră.

Când vine vorba de persoanele din jurul nostru, trebuie să recunoaştem că nu ne place când le vedem că se plâng de trecut, de cât de greu le-a fost de-a lungul vieţii, dar ne-ar plăcea să îi auzim pe oameni recunoscători pentru ceea ce au, pentru ceea ce le oferă Dumnezeu în prezent.

Cu siguranţă la fel gândesc şi ceilalţi despre noi. Se aşteaptă să fim bucuroşi, mulţumiţi şi recunoscători pentru ceea ce avem, pentru ceea ce suntem. Ar trebui, aşadar, să învăţăm cum şi când să conjugăm acest verb la persoana I singular, mai cu seamă forma negativă!images (3)

Doamne, ajută-mă să nu retrăiesc momente din trecutul meu care mă întristează şi mă ţin departe de Tine, dar ajută-mă să nu uit niciodată că mi-ai fost alături în fiecare clipă şi să nu uit lecţiile de viaţă primite… pentru a trăi mai frumos!

Advertisements
 
1 Comment

Posted by on December 8, 2014 in Află mai mult

 

One response to “(Re)trăirile noastre 2

  1. Larisa

    December 8, 2014 at 4:49 pm

    Rox, chiar ieri ma gandeam si eu la asta ca sunt oameni care nu intra in chemarea pe care Dumnezeu o are pentru viata lor pentru ca undeva, candva, acum nu stiu cati zeci de ani li s-a intamplat ceva! “In viata pierdem ani si la moarte cersim clipe!” Ma gandesc la cat de multe persoane ar fi putut sa ajute doar datorita faptului ca au trecut prin acea “experienta”, dar diavolul nu vrea ca ei sa se ridice si de fapt si lor le place pozitia de victima!

     

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

 
%d bloggers like this: