RSS

Category Archives: Sertar cu mărunţişuri

Principiul narcisei galbene

Fiica mea mi-a telefonat de mai multe ori să-mi spună:

– Mamă, trebuie să vii să vezi narcisele galbene înainte ca vremea lor sa treacă!

Eu doream acest lucru, dar era un drum de două ore cu maşina de la Lagună la lacul Vârful Sageţii. Când fiica mea a sunat a treia oară, i-am promis că voi merge joia viitoare. În acea zi însă, timpul s-a răcit dintr-o dată şi a plouat.

Dar promisesem, aşa că am mers acolo. Când, în sfârşit am păşit în casa lui Carolyn şi i-am salutat şi îmbrăţişat pe ea şi pe nepoţii mei, am spus:

– Carolyn, lasă narcisele galbene. Timpul este nefavorabil, sunt nori şi ceaţă, aşa că nu exista nimic în lumea aceasta care să mă facă să mai conduc câţiva kilometri!

Fiica mea a zâmbit şi, cu mult calm, a spus:

– Noi conducem pe vremea asta, mamă.

– Ei bine, nu merg nicăieri până nu se face timp frumos.

Am crezut ca am fost destul de convingătoare.

– Sper însă că mă vei duce la service ca să-mi ridic maşina, a spus fiica mea.

– Cât de departe trebuie să mergem?

– Câteva străzi. O să conduc eu, sunt obişnuită cu asta.

După câteva minute, am întrebat-o:

– Unde mergem? Ăsta nu e drumul spre service.

– Mergem spre narcisele galbene. Carolyn a zâmbit.

– Carolyn, am spus eu cu asprime în glas, te rog să întorci.

– Linişteşte-te, mamă. Nu-ţi vei ierta niciodată dacă pierzi această experienţă.

După aproximativ 20 de minute am intrat pe o străduţă pietruită şi am văzut o biserică mică. Mai încolo, pe partea bisericii, am văzut scris cu litere de mână: “Grădina narciselor galbene”. Am coborât din maşină şi am mers în urma lui Carolyn în jos, pe cărare. Apoi cărarea a cotit şi când am ridicat privirea am rămas mută de uimire.

Înaintea mea se afla cea mai minunată imagine. Arăta de parcă cineva luase un butoi uriaş de aur şi îl revărsase peste piscul şi versanţii muntelui. Florile au fost plantate în maiestuoase vârtejuri, minunate fâşii şi rânduri portocaliu închis, albe, galben ca lămâia, roz-portocaliu, galben ca şofranul şi galben ca untul.

Fiecare varietate de flori a fost plantată ca un grup, aşa că s-au învolburat şi au înflorit ca nişte râuri cu tonalităţi cromatice unice. Erau 5 acri de flori.

– Dar cine a făcut asta, am întrebat-o pe Carolyn?

– O femeie. Ea locuieşte aici, pe proprietate. Aceea este casa ei.

Carolyn mi-a indicat o casa mică şi modestă în mijlocul acelui ţinut. Am mers către casă. Pe un zid am văzut un afiş. “Răspunsuri la întrebările pe care ştiu ca ţi le pui” era titlul. Read the rest of this entry »

Advertisements
 
 

Categorii şi etichete

Ţi s-a întamplat vreodată să realizezi că obişnuieşti să împarţi oamenii în categorii? Bun‑răi, frumoşi-urâ­ţi, deştepţi-proşti, bogaţi-săraci, pricepuţi-nepricepuţi şi tot aşa… Ni s-a întâmpat cu siguranţă fiecăruia. Este important însă ce vom face de-acum încolo.

M-am întrebat cum îi privea Hristos pe oameni, dacă El a făcut vreodată astfel de diferenţe, raportându-se la oameni în mod diferit, în funcţie de categoria din care făceau parte… Întrebare – cu siguranţă – retorică…

Parcă mi-e frică să mă întreb de câte ori am iubit condiţionat, de câte ori am fost atât de nenorociţi alegând să iubim doar oamenii în preajma cărora ne simţim confortabil sau care ne plac nouă, în mod special. Mi-e frică să mă întreb de câte ori am greşit făcând diferenţe care nu sunt nici pe departe plăcute în ochii lui Dumnezeu…

Oare dacă Dumnezeu ne-ar fi iubit după meritele noastre ce s-ar fi ales de noi? Doamne, învaţă-ne să preţuim iubirea Ta necondiţionata şi ajută-ne să nu mai etichetăm oamenii, ci să-i vedem ca fiind buni de iubit, speciali – fiecare în parte – şi vrednici de a fi preţuiţi!

Mă rog, Doamne, să ne dai această putere de a iubi oamenii din jurul nostru cu dragostea Ta, nu prin puterile noastre, pentru că ceea ce poate oferi inima noastră este o dragoste limitată de egoismul nostru, de indiferenţă, o dragoste condiţionată, dar resursele Tale, pe care ni le pui la dispoziţie, sunt nespus mai mari şi măreţe. Dă-ne putere să venim la Tine, să luăm din aceste resurse şi să fim gata să dăruim celor din jur adevărata dragoste! Read the rest of this entry »

 
3 Comments

Posted by on April 8, 2010 in Sertar cu mărunţişuri

 

Think about!

 
Leave a comment

Posted by on January 26, 2010 in Sertar cu mărunţişuri

 

Fă tot binele…

Iată unul dintre citatele mele preferate:

Fă tot binele pe care-l poţi, cu toate mijloacele cu care poţi, în toate modalităţile în care poţi, în toate locurile în care poţi, la toţi oamenii la care poţi, atâta timp cât poţi.

John Wesley

 
Leave a comment

Posted by on January 26, 2010 in Sertar cu mărunţişuri

 

Think about!

Activitatea vieţii se manifestă prin iubire. Omul nu poate spori iubirea din sine, pentru că iubirea este esenţa vieţii înseşi. Omul poate numai să distrugă piedicile din calea manifestării iubirii. În asta constă viaţa omului, iar eforturile lui trebuie îndreptate în această direcţie.

Lev Tolstoi Despre Dumnezeu şi om

 
Leave a comment

Posted by on January 21, 2010 in Sertar cu mărunţişuri

 

Dumnezeu este topit după tine!

De mică mi-a plăcut să-mi notez tot felul de gânduri, idei din mesaje sau cărţi pe care le citeam şi, uneori, în momente de răgaz, răsfoiesc acele agende în care am adunat astfel de cuvinte şi încerc să-mi amintesc, să meditez la cutare sau cutare lucru.

În goana mea printre paginile unui astfel de carneţel, m-am oprit cu uimire la o întrebare scrisă îngroşat: Chiar nu vezi că Dumnezeu este topit după tine? Am amuţit pentru câteva clipe şi-am început să mă întreb cum ar putea fi posibil acest lucru: Dumnezeu… topit după mine. Oare până-ntr-acolo merge dragostea lui Dumnezeu, oare atât de mare este pasiunea Lui pentru oameni? Nu vreau să banalizez nicicum dragostea lui Dumnezeu gândindu-mă la această imagine… Dumnezeu topit după mine… şi nici nu e o exagerare, este pur şi simplu dragostea Lui exprimată mai sugestiv.

Read the rest of this entry »

 
3 Comments

Posted by on January 19, 2010 in Sertar cu mărunţişuri

 

Punct şi de la capăt!

Început de săptămână, început de zi, început de an, începuturi. Oare câte lucruri trebuie să le mai luăm de la capăt până când se va întâmpla ceva?

Ne entuziasmează faptul că o putem lua de la început şi, pe cât suntem de entuziaşti, pe atât de repede ne oprim, poate – cel mult – la jumătatea drumului.

Ăştia suntem: noi curajoşii, noi ştiutorii, noi oamenii. Începuturi jalnice. Oare este cineva care să nu fi trecut prin astfel de experienţe? Nu!

Read the rest of this entry »

 
4 Comments

Posted by on January 6, 2010 in Sertar cu mărunţişuri