Month: September 2010
THERE IS NONE LIKE YOU
Despre… culori
Se spune că fiecare zi are o poveste a ei. Şi toate gândurile noastre se adună laolată undeva, la asfinţitul soarelui şi depănăm povestea. Oameni, zâmbete, lacrimi, flori sau depărtare… sunt cuvintele care schiţează cadrul poveştii noastre. Dar zilele trec, poveştile se adună undeva, în sipetul sufletului… şi continuăm să trăim în iureşul vremii. Anotimpurile se învârt în jurul nostru şi, de cele mai multe ori orbecăim în căutările noastre după transcendent, căutări după fericire ori după o viaţă mai bună. Ne furişăm parcă printre ani şi abia când mai adunăm câte unul în pumnii noştri de ţărână, ne întrebăm „când a trecut… timpul?”. Şi-uite-aşa ne-am trezit cu frunzele toamnei pe umeri fără să ştim de ce, când şi cum, zgribuliţi de frig şi parcă neştiind de ce totul, în jur, foşneşte. E… toamnă!
Deşi e toamnă de ceva vreme, până acum soarele a continuat să ne înşele lăsându-ne să credem că încă…e vară. Însă vara a trecut de mult aşa că… te salut cu gânduri de toamnă, dorindu-mi să-ţi strecor în suflet măcar o picătură din frumuseţea ei, a toamnei.
M-a înspăimântat întotdeauna gândul că aş putea trăi fără să-mi pese, fără să preţuiesc fiecare zi, fără să ţes o nouă poveste plină de farmec şi nici pe departe una banală, obişnuită. M-ar înspăimântat gândul că aş putea trăi fără să mă gândesc la Cel care a țesut întreaga poveste a acestei lumi. Şi totuşi… de multe ori chiar aşa trăim.
Toamna aduce cu sine frigul, desfrunzeşte copacii şi am da să spunem că ne face mai trişti. Însă Dumnezeu, când a creat pământul, când a dat viaţă ideii anotimpurilor, nici pe departe nu s-a gândit că ele, anotimpurile, ar avea menirea de a ne întrista chipurile ci, mai cu seamă, toate minunăţiile ei, ale toamnei, aveau să fie create tocmai pentru a ne minuna privirile, pentru a ne încânta inima şi pentru a ne face să zâmbim. Toamna nu este anotimpul tristeţii, ci este anotimpul frumuseţii, al culorilor şi-al bucuriei.
Eu, în fiecare toamnă, nu pot să nu mă minunez de frumuseţea lui Dumnezeu. Când văd frumuseţea culorilor toamnei, parfumul florilor, prospeţimea aerului… sufletul meu îngenunchează înaintea marelui Creator şi nu pot să nu mulţumesc pentru minunile de lângă mine, minuni create pentru mine, pentru tine… Continue reading “Despre… culori”
cămara sufletului 