RSS

Monthly Archives: February 2013

Image

Ce fac cu teama?

Zilele trecute am dat peste un verset extraordinar, din Isaia 54:14: „Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut!”

ar_11000M-am gândit că mai toţi suntem stăpâniţi sau cel puţin influenţaţi de tot felul de temeri, de spaime, îngrijorări şi nelinişti. Şi trăim cu aceste poveri, poate chiar încovoiaţi, îngenunchiaţi sub greutatea lor… Suntem încruntaţi, tensionaţi, suspicioşi, cu feţe crispate şi, mai mult decât orice, ne lipseşte bucuria şi credinţa.

Ne temem de accidente, ne temem că nu vom lua un examen, că ne vom dezamăgi şeful şi vom rămâne fără serviciu, sau, în cămin, că ne vom dezamăgi părinţii, partenerul de viaţă sau copiii.

Ne e teamă de necunoscut, de eşec, de moarte sau chiar ne e teamă până şi… să fim fericiţi.

Ne e teamă de cei din jur, de boli grave, de singurătate sau respingere. Variante de teamă sunt încă mult mai multe şi le-am trăit fiecare, o dată sau în nenumărate rânduri.

Însă ce îţi propun eu este să medităm împreună la o provocare căreia merită să îi dăm curs: „Izgoneşte neliniştea, căci n-ai nimic de temut!” Chiar nu am nimic de care să mă tem cu adevărat? Nicio teamă nu se justifică? N-ar trebui să îmi conducă viaţa nici un astfel de sentiment?

Oricât de cumplite ar putea părea sitaţiile prin care ar urma să trecem, oricât de grele sau dureroase, dincolo de toate, în măsura în care vom trăi credincioşi lui Dumnezeu, avem garanţia prezenţei lui Cristos şi rezolvarea sau trecerea prin şi peste orice probleme sau situaţii.

Azi am fost la medic şi, recunosc, nu am fost întâmpinată cu veşti bune, ba dimpotrivă, s-au luat în calcul şi scenarii deloc încurajatoare. Pentru o clipă am simţit teama agăţându-se de spinarea mea, gata să-şi înfingă ghearele, însă în următoarea clipă mi-am amintit că nu trebuie să îmi las condusă viaţa de circumstanţe. Aşa că fie ce-o fi, oricât de grele vor fi  de primit rezultatele investigaţiilor, acum pot să le întâmpin… pentru că ştiu că nu sunt singură. Casa de Asigurări de Sănătate îmi asigură niscaiva investigaţii, dar nu-mi garantează sănătatea. Asigurarea de viaţă nu-mi ajută cu nimic în astfel de situaţii. Singura mea asigurare este că sunt fiica Celui care a creat lumea, şi în a Cărui Mână mă aflu chiar acum, sub privirea atentă a celor mai  grijulii ochi din tot universul. Aşa că aleg să stau liniştită şi să alung, să pun pe fugă teama. Nu ea îmi va conduce viaţa. Este alegerea pe care trebuie să învăţ să o iau în zorii fiecărei zile! Şi cu credinţă, mai multă credinţă împletită cu bucurie, viaţa se dovedeşte a fi cu mult mai frumoasă!

Advertisements
 
6 Comments

Posted by on February 6, 2013 in Ceaşca vieţii